Stingătoarele de incendiu: ce trebuie să știți despre rolul lor și legislația în România
Stingătoarele de incendiu sunt dispozitive care permit stingerea rapidă și eficientă a unor focare de incendiu, limitând astfel pagubele materiale și riscurile pentru viața oamenilor. În România, există o serie de norme și reglementări care stabilesc obligațiile și responsabilitățile privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea și scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu. Aceste norme au fost actualizate în anul 2023 prin Ordinul nr. 135/2023, care introduce o serie de modificări și clarificări față de reglementările anterioare.
Tipuri de stingătoare de incendiu
Stingătoarele de incendiu se clasifică în funcție de agentul de stingere folosit, care poate fi: pulbere, spumă, apă, dioxid de carbon (CO2) sau agent curat. Fiecare tip de stingător este potrivit pentru anumite clase de incendii, în funcție de natura combustibilului implicat. Clasele de incendii sunt:
- Clasa A: incendii care implică materiale solide, cum ar fi lemn, hârtie, textile, etc.
- Clasa B: incendii care implică lichide inflamabile, cum ar fi benzină, ulei, alcool, etc.
- Clasa C: incendii care implică gaze inflamabile, cum ar fi metan, propan, butan, etc.
- Clasa D: incendii care implică metale combustibile, cum ar fi magneziu, aluminiu, titan, etc.
- Clasa E: incendii care implică echipamente electrice sub tensiune, cum ar fi aparate, cabluri, prize, etc.
- Clasa F: incendii care implică uleiuri și grăsimi vegetale sau animale, cum ar fi uleiul de gătit, untura, etc.
Stingătoarele de incendiu trebuie să fie marcate cu simbolurile corespunzătoare claselor de incendii pentru care sunt eficiente. De exemplu, un stingător cu pulbere poate fi folosit pentru clasele A, B, C și E, în timp ce un stingător cu apă poate fi folosit doar pentru clasa A.
Utilizarea stingătoarelor de incendiu
Stingătoarele de incendiu trebuie să fie amplasate în locuri accesibile și vizibile, la distanțe de maxim 30 de metri de orice punct al spațiului protejat. De asemenea, trebuie să fie sigilate și etichetate cu datele de identificare, verificare și reîncărcare. Utilizarea stingătoarelor de incendiu presupune respectarea următorilor pași:
- Verificarea stării de funcționare a stingătorului, prin observarea manometrului și a sigiliului.
- Îndepărtarea sigiliului și scoaterea siguranței de pe mânerul stingătorului.
- Orientarea duzei sau a furtunului spre baza focarului de incendiu, la o distanță de aproximativ 2-3 metri.
- Apăsarea mânerului pentru a declanșa jetul de agent de stingere, mișcându-l în sens orizontal pentru a acoperi întreaga suprafață a focarului.
- Continuarea acțiunii de stingere până la epuizarea agentului de stingere sau la dispariția flăcărilor.
Verificarea stingătoarelor de incendiu
Stingătoarele de incendiu trebuie verificate periodic pentru a se asigura că sunt în stare de funcționare și că nu prezintă defecțiuni sau uzură. Verificarea stingătoarelor de incendiu se face în următoarele situații:
- La intervale de maxim o lună, de către personalul intern desemnat cu atribuții de prevenție a incendiilor, pentru a se asigura amplasarea corectă și accesibilă a stingătoarelor, sigilarea și încadrarea în termenele de verificare și reîncărcare menționate pe eticheta acestora.
- Cântărirea la intervale de cel mult șase luni, pentru stingătoarele de incendiu cu CO2 sau cu agent curat, pentru a asigura faptul că nu au pierdut agent de stingere.
- La intervale de cel mult 12 luni, de către entități autorizate în condițiile legii, pentru verificarea funcționării și stării tehnice a stingătoarelor.
- Punctual, în cazul deficiențelor constatate în cadrul verificărilor lunare sau anuale.
- Testarea hidraulică, necesară la fiecare 5 ani pentru stingătoarele de incendiu cu pulbere, spumă sau apă și la fiecare 10 ani pentru stingătoarele de incendiu cu dioxid de carbon (CO2) sau cu agent curat.
Verificarea anuală a stingătoarelor de incendiu trebuie realizată strict în conformitate cu instrucțiunile producătorului dispozitivului. În cadrul verificării anuale se utilizează elemente tehnice specifice, agentul de stingere precizat pe eticheta producătorului stingătorului și piese de schimb conform modelului certificat IGSU.
Reîncărcarea stingătoarelor de incendiu
Stingătoarele de incendiu trebuie reîncărcate după fiecare utilizare sau la termenul indicat pe etichetă, de către entități autorizate în condițiile legii. Reîncărcarea stingătoarelor de incendiu presupune un ansamblu de operațiuni efectuate pentru a repune stingătoarele în stare de funcționare prin umplerea cu agent de stingere. Reîncărcarea stingătoarelor de incendiu se face în următoarele etape:
- Descărcarea completă a agentului de stingere rămas în stingător, în condiții de siguranță și respectând normele de mediu.
- Demontarea și curățarea componentelor stingătorului, verificarea stării lor și înlocuirea pieselor defecte sau uzate.
- Umplerea recipientului cu agentul de stingere corespunzător, conform instrucțiunilor producătorului.
- Montarea și etanșarea componentelor stingătorului, verificarea funcționării și presiunii acestuia.
- Sigilarea și etichetarea stingătorului, cu menționarea datei de reîncărcare și a termenului de verificare.
Scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu
Stingătoarele de incendiu trebuie scoase din uz atunci când au depășit durata de viață stabilită de producător sau de legislație, când nu mai corespund normelor tehnice în vigoare sau când nu mai pot fi reparate sau reîncărcate. Durata de viață a stingătoarelor de incendiu este de 20 de ani de la data fabricării, în absența unei perioade mai scurte stabilite de producător. De asemenea, nu mai sunt admise la utilizare stingătoarele de incendiu care:
- Au fost fabricate înainte de anul 2000 și nu au fost supuse testării hidraulice.
- Au fost fabricate înainte de anul 2000 și nu au fost supuse verificării anuale.
- Au fost fabricate după anul 2000 și nu au fost supuse verificării anuale
Legislația privind stingătoarele de incendiu
Legislația privind stingătoarele de incendiu în România este reglementată de următoarele acte normative:
- Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, care stabilește principiile generale, atribuțiile și responsabilitățile autorităților și persoanelor fizice și juridice în domeniul prevenirii și stingerii incendiilor.
- Ordinul nr. 163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor, care stabilește cerințele minime de prevenire și stingere a incendiilor pentru construcții, instalații, echipamente, materiale, activități și servicii.
- Ordinul nr. 135/2023 pentru modificarea și completarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor, care introduce o serie de modificări și clarificări referitoare la stingătoarele de incendiu, precum și la alte aspecte legate de prevenirea și stingerea incendiilor.
- Ordinul nr. 28/2010 pentru aprobarea Normelor tehnice privind stingătoarele de incendiu, care stabilește cerințele tehnice, condițiile de fabricație, verificare, reîncărcare, reparare și scoatere din uz a stingătoarelor de incendiu.
- Ordinul nr. 29/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind autorizarea entităților care efectuează verificarea, reîncărcarea, repararea și scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu, care stabilește procedura și condițiile de autorizare a entităților care prestează aceste servicii.
Nerespectarea legislației privind stingătoarele de incendiu constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 la 5000 de lei, în funcție de gravitatea și repetarea faptei.
Concluzie
Stingătoarele de incendiu sunt dispozitive esențiale pentru protecția împotriva incendiilor, care pot salva vieți și bunuri. Pentru a asigura eficiența și siguranța acestora, este necesar să se respecte normele și reglementările în vigoare, precum și să se efectueze verificările și reîncărcările periodice. De asemenea, este important să se cunoască tipurile de stingătoare de incendiu și modul de utilizare a acestora, în funcție de clasa de incendiu. Astfel, se poate preveni și combate eficient riscul de incendiu și se poate contribui la siguranța publică.